Povestea Imnului Trisaghion pentru copii

Cea de-a doua carte, Cântarea lui Nicolae, este o istorisire a felului în care a primit Biserica cântarea Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, Imnul Trisaghion. Originile acestuia nu sunt cunoscute cu siguranţă, dar tradiţia ne spune că datează din vremea arhieriei Sf. Proclu, Patriarhul Constantinopolului (434-447), pe când cetatea şi împrejurimile ei erau încercate de cutremure. Se zice că această rugăciune a fost dată de către îngeri unui băiat, atunci când, în mijlocul unui cutremur, a fost ridicat la cer, până ce nu s-a mai văzut. După ce a fost readus teafăr pe pământ, a glăsuit o cântare cu care îi auzise pe îngeri slăvindu-l pe Dumnezeu. Când oamenii din Constantinopol au început să psalmodieze această rugăciune întru laudă şi slavă, cutremurele au încetat. De atunci imnul se cântă în toată lumea.

Povestea lui Nicolae se întemeiază pe această îndrăgită tradiţie. Nicolae Vorbăreţul era un băiat obişnuit care îşi iubea casa din Constantinopol aproape la fel de mult pe cât îi plăcea să vorbească. Aceasta până în ziua în care îngerii l-au luat din mijlocul unui cutremur şi l-au învăţat să cânte. De atunci a devenit Nicolae Cântăreţul. Cântarea sa a izbăvit cetatea de cutremure şi a pătruns pentru totdeauna în viaţa liturgică a Bisericii ca Imnul Trisaghion.



Ilustraţiile sunt realizate de o ilustratoare rusoaică, Masha Lobastov şi au un minunat iz bizantin, purtând cititorul chiar în miezul veacului al IV-lea, ceea ce pentru mine, mare amatoare de poveşti istorice, e o mare bucurie.

Nectarie în schimb a fost atras mai ales de acţiune: sunt balene acolo :), ce face pisica aceea, unde zboară băiatul? Am avut în sfârşit ocazia să-i vorbesc mai mult despre îngeri şi sa-i arăt nişte reprezentări frumoase, care nu sunt nici fetiţe bucălate cu aripi şi nici amoraşi dolofani.


Alex