vineri, 20 mai 2011

Povestea lucrurilor (The Story of Stuff)

Revin si eu cu un mic articol, sau mai degraba cateva trimiteri catre articole pe care le-am gasit intresante.
Stiu ca probabil unii gandesc ca avem probleme mai importante de rezolvat pana la cele globale, in functie de prioritatile fiecaruia, totusi.. sunt cateva lucruri demne de atentie in filmuletele acestea.


In timp ce vizionam acest filmulet, aveam in minte cum atunci cand eram mica si locuiam cu parintii, scoteam gunoiul la cateva zile, patru, poate cinci. Uneori galeata de gunoi nu era plina la acel moment. De fapt, rareori duceam gunoiul pentru ca era plina galeata, ci mai degraba ca sa nu miroasa. Uneori protejam hartia asezata pe fundul galetii, ca sa nu consum multa, iar hartia provenea din ziarele tatei, pe care le strangeam mereu pentru astfel de scopuri. :)
Acum scot gunoiul la doua zile, galeata este aproape plina mereu, si am o galeata, credeti-ma, imensa de gunoi. Uneori, la ghena, trebuie sa ma ocup manual de a baga efectiv gunoiul in ghena, ptr ca gura de aruncare este prea mica pentru galeata mea si pentru cat se arunca in ziua de azi, fata de anii '60 in care a fost construit blocul.


Aici ma gandeam cum tata are acasa un radio Grundig din antichitate, mai exact dinaintea mea cu ceva ani (deci mai mult de 30). Sta si acum la tara, prafuit, pe un bufet... mergand, zi de zi, perfect! In schim nu pot spune asta si de Panasonicul cumparat prin facultate.. Imi vine si mie greu sa cred ca oamenii nu mai sunt in stare sa conceapa ceva la fel de durabil ca acum 30-40 de ani. Si nici nu vreau sa ma gandesc la Trabantul bunicului, cu care imi povestea tata ca a mers toata viata...


Tot aceste filmulete mi-au reamintit de o membra a familiei mele care lucreaza intr-un magazin, ca si vanzatoare, in Franta. Mi-a povestit cum destul de multi francezi sunt preocupati de provenienta hainelor pe care le cumpara. Multi refuza un produs daca a fost fabricat in tari asiatice sau africane pentru ca nu vor sa incurajeze fabricile care angajeaza copii sau adulti, la negru, neoferindu-le conditii de munca sau salarii potrivite pentru ceea ce fac. Banui, ca noi suntem cu totii inca in faza in care ne bucuram de un pret mai mic.
Am vazut de asemenea, acum un timp, un episod dintr-un reality show despre o mama cu 17 copii. Ca sa reduca costurile pentru a putea supravietui in mod decent au recurs la diferite metode. Una dintre ele era cumpararea de haine/incaltaminte second hand, ceea ce mie personal mi se pare foarte ok. O alta era fabricarea detergentului pentru spalat in casa.

Pe site-ul http://www.thestoryofstuff.com/ gasiti mai multe astfe de filmulete legate de consumism, cat si de reducerea lui prin deciziile pe care le luam zilnic.
Na, ca m-am entuziasmat de tot. Ma duc sa ma culc. :)

Cu bine, Ena.

Un comentariu:

  1. Mi-a placut si articolul si si mi-au placut si filmuletele. Am facut un scurt cometariu cu trimitere la aceasta pagina. Sper ca e in regula..

    RăspundețiȘtergere